Am intalnit omul din via a mea la 40 de ani. Ce se întâmplă cu femeile care au peste 40 de ani

Ce știu la 40 matrimoniale femei divortate nu știam la 20 Cu excepția copilăriei, când cu litere împleticite îi scriam mamei gânduri pline de iubire, n-am simțit niciodată 8 martie ca pe o reală sărbătoare.

Și, ca să fiu sinceră până la capăt, 8 martie seamănă tot mai mult cu o convenție amuzantă, un automatism dulceag de care trebuie să mă bucur la unison, de parcă aș fi la Revelion. N-am înțeles de ce era nevoie de un astfel de exercițiu de inspirație forțată.

Părerea ta

Dar, ca să nu mă pierd în valul ipocriziilor generalizate despre cât de frumoase, bune, minunate sunt 3,52 de miliarde de femei câte sunt pe glob, am decis să scriu de …9 martie, post-factum. Și mi-am propus un joc: 20 vs.

Ce știu azi și nu știam atunci… La 40 de ani, știu că nu există mâine. Totul se întâmplă aici și acum.

Știu că fiecare dimineață poate fi ultima. La Am intalnit omul din via a mea la 40 de ani de ani, diminețile erau uneori simple, alteori banale, frumoase, intense. La 20 de ani m-am urcat într-un tren de noapte și am plecat la munte doar pentru că pierdusem un pariu cu un bărbat.

Era primăvară și aveam doar hainele de pe mine. Atunci nu știam că, peste 20 de ani, bărbatul cu care eram nu va mai fi pe Pământ. Atunci lucrurile erau simple, tulburătoare, veșnice. Aveam tone de întrebări și convingerea că am tot timpul din lume să găsesc raspunsuri. Mâine, azi, peste un an.

Ce se întâmplă cu femeile care au peste 40 de ani

Ce conta? Era mult până departe. Iar 40 era o cifra aberantă, dintr-o galaxie îndepărtată, cu oameni mari, ciudați, mult prea serioși și preocupați. La 20 de ani m-am urcat într-un Mercedes negru pe Bulevardul Magheru, lăsându-mă agățată de un domn grizonant, cu un aer plictisit, inofensiv. O nebunie născută din pură curiozitate, de dragul experienței. Îmi aduc aminte ca ieri: nu mi-a fost frică nicio secundă.

Știam cumva că n-o să mi se întâmple nimic rău. În noaptea aceea, ne-am plimbat prin tot orașul și am aflat jumătate din viața și dramele unui bărbat însurat, bogat, trist… de fapt neinteresant. Am avut noroc: am dat peste un domn răbdător și manierat.

Azi, totu-mi pare o extravaganță prostească. La 40 de ani știu că sunt experiențe care nu te îmbogățesc cu nimic. Sunt timp ars inutil. Atunci erau căutari. Totul era permis. La 40 de ani știu că, de fapt, căutările n-au vârstă. Doar gustul vieții trăite te face să alegi altfel. Și mai știu că este esențial să fii autentic. Că nu are rost să forțez nimic pentru că experiențele vin întotdeuna la momentul potrivit. M-am născut la Sibiu, am trăit, în afară de România, în trei țări Suedia, Statele Unite si Angliaam studiat în diverse școli, am întâlnit sute de feluri de oameni.

Pe scurt: am trăit, am iubit, am uitat. Dar anumite experiențe au rămas acolo, ca un cuțit înfipt în gard. M-au îndoit. M-au rupt.

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

M-au copt. Dar m-au adus astăzi unde sunt.

Scriind acest text. La 20 de ani, nu știam că viața nu se joacă niciodată cu tine, ci doar îți dă lecțiile de care ai nevoie. La 20 de ani mă certam cu viața.

Azi, o scot la o cafea. La 20 de ani, credeam că toți cei care sunt în viața mea vor rămâne pentru totdeauna.

Moartea era, pe cât de certă ca idee, pe atât de abstractă La 40 de ani știu că obsesia adevărului dăunează grav bucuriei. Și mai știu că felul în care spui un adevăr îl poate face revelator sau distrugător. La 20 de ani, iubeam Celibamy femeie intalnire 51. Era totul sau nimic. Credeam că, descoperind adevărul, luptând pentru el, voi schimba lumea. Credeam cu fiecare celulă că toți oamenii sunt buni, vii, frumoși …eterni.

Ce știu la 40 și nu știam la 20

Timpul nu exista. Totul era posibil. Aveam eternitatea mea. La 40 de ani știu că viața începe cu adevărat atunci când o trăiești conștient. Că nu trebuie să schimb lumea - e suficient să mă schimb pe mine.

Știu că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci un amalgam dulce-amar. Că fiecare poartă propria bătălie cu sine. Că alegem, chiar și atunci când nu știm sau nu facem nimic. Că dezamagirile sunt doar eliberări de tipare, de convingerea falsă că oamenii sunt așa cum îi văd eu.

Că uneori lucrurile pot fi al naibii de simple. Sunt cum sunt. Și înțelegând, învăț să accept.

• Jurnalul unui bărbat de 40 de ani care încă locuia cu părinţii
• Lista filme Filme Dragoste - Romantic ! - dermacos.ro
• Written by OtravaPosted in Film Pentru ca stam in casa si avem timp si pentru ca vizionarea filmelor romantice poate elibera hormoni de stres si le poate permite oamenilor sa simta o serie de emotii profunde am facut o lista cu filme romantice pe care sa le vedem.
• Stăteam împreună cu părinţii din dorinţa mamei.
• Femeia care cauta omul
• Intalnirea femeii Dourdan
• O descoperire a psihologilor: ce se întâmplă cu femeile care au peste 40 de ani

La 40, știu că nu am nimic de dovedit, dar am încă multe de trăit. Am învățat că există un timp pentru toate. Că anumite relații, experiențe, se nasc, ard și mor la timpul lor. Iar cele care au contat cu adevărat rămân cu tine pentru totdeauna.

Și mai știu că sunt ceea ce sunt. Cu bune și rele. Moartea era, pe cât de certă ca idee, pe atât de abstractă. La puținele înmormântări la care nimeream, priveam mortul ca pe ceva …ireal. Unde se duc sufletele? Ce-i real și ce-i vis? Există timp cu adevărat? Dacă există destin, eu ce rol mai am? Ce trebuie să fac? Pot să-l schimb? De ce moare iubirea? Și Dumnezeu … La 40 de ani știu că sunt întrebări pe care le porți cu tine toată viața. Și mai știu că pot fi vulnerabilă și puternică în același timp.

Că nu sunt perfectă. Că am de defecte. Dar pot să spun asta zâmbind. La 20 de ani nu știam. Astăzi știu să mă amuz la textele și avansurile unor bărbați. La 20, mă enervau sau mă flatau, de la caz la caz. Adevărul este că, nici la 20, bărbații nu-mi păreau toți curajoși, puternici …adevărați. Cei din urmă sunt o specie pe cale de dispariție. Asta tot pe la 40 am înțeles.

Și totuși, unele lucruri au rămas, în esență, la fel.

6. Noi cu fiecare generație facem aceleași greșeli, nu vrem să învățăm deloc de la cei mai bătrâni.

La 40 știu că iubirea adevărată este nemuritoare. La 20, doar credeam. La 40 de ani știu că totul se întâmplă cu un sens. Întâlnește un bărbat fără înregistrare fel gândeam și la 20, doar că pe atunci nu știam.

La 40 de ani, am păstrat în mod miraculous o anumită pudoare…descopăr oamenii încet, treptat. Și la 40 de ani mă revoltă minciuna și fățărnicia. N-am învățat să fiu zen.

Am păstrat, însă, credința că, orice ar fi, trebuie să rămân vie, deschisă, smerită în fața universului și a alegerilor pe care mi le oferă viața. Că n-aș renunța niciodată la ultimul dram de nebunie. Ce am păstrat? Bucuria lucrurilor simple. Ce am pierdut? Dar i-am păstrat parfumul… Îți recomandăm.